Femeia Romanca in contextul comunismului. Perioada de studiu:1965-1989

1 Capitolul I Societatea comunistă Încep această lucrare prin a studia caracterisiticile societăţii comuniste româneşi, cu precădere în timpul dictaturii ceauşiste. Acest demers este necesar în sensul în care doresc mai întâi să schiţez o imagine a societăţii comuniste româneşti , cu precădere în perioada dictaturii ceauşiste, societate în care femeia româncă a trăit timp de aproape 25 de ani. Nu este posibil să vorbim despre femeia acelei perioade,fără a lua în considerare mediul în care aceasta a trăit. Caracteristicile vieţii ei sunt (aşa cum este de aşteptat) sunt influenţate şi inseparabil legate de acest mediu. Imediat după terminarea celui de-al doilea Razboi Mondial şi după împartirea zonelor de influenţă între cele trei Mari Puteri ale lumii (Statele Unite, URSS şi Marea Britanie), România a juns să intre sub influenţă noului imperiu sovietic. Această tristă realitate a însemnat pentru poporul român un viitor plin de jertfe şi sacrificii, specifice dealtfel, oricarei forme de dictatură. 1 De acum începe un alt capitol în istoria ţării noastre, perioadă considerată ca fiind una dintre cele mai nefaste din întreaga istorie a sa: comunismul. Începând cu anul 1947, acest regim se instaurează „de drept” şi va dura timp de peste 40 de ani. În acest răstimp, cea mai îndelungată „domnie” a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu. Născut al treilea din 10 copii, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani saraci din satul Scornicesti (judeţul Olt), Nicolae Ceausescu a devenit, de la o vârsta destul de fragedă, întruchiparea „revoluţionarului de profesie”. El nu a fost ţăran, nu a fost muncitor, nu a fost intelectual, deşi îi placea să se considere întruchiparea celor trei categorii socio-profesionale la un loc. Multă vreme s-a crezut ca a fost calfă de cizmar, dar Alexandru Bârladeanu, coleg mulţi ani cu el în sferele înalte ale puterii comuniste, este categoric în acest sens: „nu ştia sa faca nimic, în profesia lui nu făcuse nici măcar o pereche de papuci de casă”. 2 Şi totuşi, cu toate aceste neajunsuri de ordin profesional a reuşit să ţină frâiele puterii decenii la rând. Ceausescu însuşi ar fi putut reprezenta o dovadă a unei 1 Fagarasan,Gheorghe, Romania 1948-1989, Progres sau regres?, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004, pag 189. 2 Denize,Eugen, Istoria Societatii Romane de Radiodifuziune, Vol. al III-lea, Ed. Casa Radio, Bucuresti, 2002, pag 7.