2
tinereţi petrecute în conflict cu autorităţile. A fost închis de mai multe ori pentru
convingerile sale politice; partidul comunist fusese scos din legalitate in 1924.
3
La 22 martie 1965, Nicolae Ceauşescu este numit Secretar General al
Partidului Comunist Român. Modul în care erau proiectate lucrurile de către noul
conducător şi acordul concepţiilor sale cu noile orientari în politica partidului, întărea
credinţa (şi nu puţini au fost cei oipimişti) că România se va indrepta spre un drum propriu,
independent, de dezvoltare economică şi socială, spre o stabilitate economică însotită de
corectarea greşelilor savârşite în trecut pentru a da economiei un impuls spre o dezvoltare
cât mai eficientă. Deşi pare greu de crezut acum, a fost un început bun de reforme şi care a
avut un impact pozitiv asupra tuturor activităţilor economice, însa, din păcate, această
„reverie” nu a fost de lungă durată. Odată ajuns la putere, Ceauşescu, sub „privirea
vigilentă a „baronilor” din partid”, va continua politica începuta de Dej, în ultimii ani ai
vieţii sale. Perioada cuprinsă între 1965-1971 a fost cea mai bună din istoria Romaniei
comuniste. Atunci s-a mâncat mai bine, s-a locuit din ce in ce mai bine, magazinele
începeau sa fie pline de tot felul de produse, iar preţurile la bunurile de larg consum erau
acceptabile pentru veniturile românilor, s-a putut chiar călători în străinatate, chiar şi în ţări
occidentale (!), cultura a cunoscut o puternică revenire la normalitate, iar în ceea ce
priveşte libertatea de expresie, aceasta a devenit, daca nu totală, cel puţin incomparabil mai
mare decat în cele doua decenii precedente.
4
Perioada în care Ceauşescu s-a aflat la putere poate fi impărţită în trei
etape principale:
1. liberalismul comunist (1965-1971),
2. tranziţia la cultul personalităţii (1971-1979),
3. cultul personalităţii fără limite (1979-1989).
5
Profundele transformări revoluţionare, politice, economice şi sociale
petrecute în România în etapa revoluţiei socialiste, au fost concretizate în cursul
cincinalului 1961-1965 prin realizarea economiei socialiste unitare centralizate care a
marcat victoria deplină şi definitivă a socialismului în toate sctoarele de activitate. Această
victorie a reprezentat o puternică schimbare la nivelul formelor de organizare socială şi
economică, în felul de trai, în cultură şi în ideologie, în felul de viaţa al poporului român. In
3
Deletant,Dennis, Romania sub regimul comunist, Fundatia Academia civila, Bucuresti, 1997, pag 124.
4
Denize,Eugen, op.cit., pag 9.
5
ibidem, pag 125.
3
acelaşi timp, ea a însemnat sfârşitul perioadei de trecere de la capitalism la socialism şi
începutul unei etape superioare de consolidare şi dezvoltare a „cuceririlor” revoluţiei
socialiste. Această etapă, considerată superioară, a primit, în toate documentele de partid,
denumirea de „societate socialistă multilateral dezvoltată”.
6
Acest concept a fost atât de des
repetat, în toate documentele de partid până când a fost golit de orice semnificaţie pentru
opinia publică.
După evenimentele din Ceholsovacia, din august 1968, are loc sistarea
reformelor economice şi treptat, după ce Nicolae Ceausescu reuşeşte complet să pună mâna
pe putere şi să-şi elimine toţi adversarii, fie ei şi prezumtivi, se revine la vechile metode de
conducere supracentralizată a economiei, în unele cazuri chiar mai dogmatică decât în
trecut.
7
Se poate spune astfel că toată acea destindere din primii ani de după preluarea
puterii nu a fost decât o mişcare inteligentă de a-şi asigura un anumit sprijin intern, până la
momentul în care a avut posibilitatea de a dispune de putere în mod discreţionar. Chiar
numirea lui drept Secretar General s-a făcut pe considerentul că ar fi o persoană mai uşor
de manipulat decât ceilalţi posibili candidaţi, lucru care avea să se dovedească fals.
După vizita în China şi Coreea de Nord, la 6 iulie 1971, Ceauşescu
lansează cele 17 propuneri („teze”), act ce va ramâne sub denumirea de „minirevoluţia
culturală”, anume reafirmarea unei baze ideologice pentru literatură.
8
Această minirevoluţie culturală din 1971 şi urmările ei, au readus
România în mod treptat pe calea unui regim totalitar, iar personalizarea la maxim a puterii
a avut repercursiuni dintre cele mai grave asupra economiei. Viaţa economică a început să
dea unele semne de uzură. Ea nu a urmat direcţia aşteptată, chiar dacă a existat un masiv
influx de capital şi tehnologie capitaliste. Prevederile de plan, care în mod teoretic, înainte
arătau numai depăşiri, dupa 1974 încep să arate unele nerealizări care se vor tot accentua
indicând o ineficienţă economică într-o serie, deloc neglijabilă, de ramuri economice. Drept
urmare, după aproape 40 de ani de dezvoltare socialistă, s-a ajuns din păcate, ca România,
dintr-o ţară bogată în resurse naturale şi umane, să fie socotită în rândul ţărilor slab
dezvoltate şi cu un nivel de trai al populatiei destul de scăzut.
9
Dificultăţile economice
încep să se accentueze în perioada cincinalului următor, 1975-1980, astfel încât se ajunge
6
Fagarasan,Gheorghe, op. cit, pag 115.
7
ibidem, pag 190.
8
Deletant,Dennis, op.cit, pag 143.
9
Fagarasan,Gheorghe, op.cit., pag 191.
4
ca îin anul 1980 populatia să trăiască mai rau decât cu 10-15 ani înainte şi cu mai puţine
speranţe de mai bine.
10
Un impact negativ major asupra populaţiei l-a avut emiterea decretului
770/1966 la 1 octombrie 1966. O statistică din 1990, arată că în perioada 1960-1989, în
ţara noastră au murit aproximativ 11.000 de femei în urma avorturilor provocate.
11
Dorind
să conducă o Românie cu o populaţie numeroasă, Ceauşescu şi-a exprimat nemultumirea
pentru scăderea naşerilor vii la mia de locuitori intre 1955-1966.
12
Cu toată realitatea
crudă, la Congresul partidului din 1984, „conducatorul iubit” a stabilit ca obiectiv creşterea
populatiei României de la aproximativ 23 milioane până la 30 de milioane până în anul
2000. El a adresat, îin acest sens, o chemare în faţa Consiliului Naţional al Femeilor, la
Bucureşti, spunând: „să faceţi copii, tovaraşe femei, aceasta este datoria voastră
patriotică”.
13
Pe lângă interzicerea vânzării de anticoncepţionale şi aproape a tuturor
avorturilor legale, regimul a introdus şi alte măsuri deosebit de intruzive în intimitatea
fiecărei femei, cum ar fi de exemplu controalele ginecologice lunare obligatorii, la locul de
muncă, pentru toate femeile salariate de vârstă productivă, pentru a se putea constata daca o
femeie este gravidă şi pentru a o forţa să ducă sarcina la capăt.
14
Toate aceste măsuri dure,
care presupuneau nu numai o inimaginabilă imixtiune brutală în intimitatea femeii, dar şi
pedepse severe pentru orice nesupunere sau încălcare a lor, au fost luate într-o vreme în
care oamenii de rând nu puteau pur şi simplu să-şi hrănească copiii sau să le asigure o
locuinţă adecvată. Mulţi copii mureau în spitale la scurt timp dupa ce s-au născut din cauza
lipsei de igienă, de caldură şi de medicamente. Numeroşi alţi copii erau abandonati în
orfelinate mizere şi supraaglomerate („magazii de copii” cum le-a numit Washington Post).
Calitatea vieţii s-a deteriorat într-o măsură uluitoare în deceniul al 9-lea. La finele lui,
România se situa pe ultimul sau aproape pe ultimul loc în randul ţărilor europene practic la
toţi indicatorii: sănătate, condiţii de locuit, puritatea aerului, accesul la radio şi TV, servicii,
educaţie, transport şi aşa mai departe. Românii trăiau un cosmar pe care li se cerea să-l
numească „Epoca de Aur”.
15
În plus, omniprezenţa Securităţii şi abilitatea ei de a controla întreaga
populaţie prin infiltrări în diver/se moduri sau prin represiuni dure, violente sau chiar
sângeroase, creând „un cadru macabru de zi cu zi”. Mizeria cumplită a vieţii care consuma
10
ibidem, pag 193.
11
ibidem, pag 229.
12
Denize,Eugen, op cit., pag 15.
13
Deletant,Dennis, op. cit., pag 176.
14
Rates,Nestor, Romania: revolutia incalcita, Ed. Litera, Bucuresti, 1994, pag 22.
15
ibidem, pag 23.
5
practic întreaga „energie, imaginaţie şi inventivitate în lupta pentru supravieţuirea fizică a
făcut mari servicii scopurilor regimului, lasând oamenilor prea puţin timp şi vlagă pentru
activismul social şi politic şi chiar mai puţin pentru preocupări spirituale “
16
.
În 1989, România prezenta toate caracteristicile unui stat comunist din
epoca stalinistă. Era vorba de o dictatură „ultra-poliţienească” şi totodată puternic
personalizată, care „funcţiona pe un fond de manie a grandorilor, de constructii faraonice si
de privatiuni dramatice ”
17
. România din 1989 era încă reprezentativă pentru economia
ţărilor socialiste a anilor `60. Ea a rămas la stadiul proiectelor grandioase, a industrializării
excesive şi a investitiilor de prestigiu care ruinaseră ţara, fără a aduce în schimb imensele
beneficii care erau preconizate şi, ca o consecinţă crudă aducând populaţia într-un stadiu
mizer. Este o economie de slabă folosire a mâinii de lucru, ale cărei schimburi externe
sunt—in lipsa competitivităţii—bazate pe subcontracte şi dumping.
18
Încercarea de a
restitui cât mai repede posibil acele datorii externe exorbitante (acumulate în deceniul al
8-lea), continuarea angajării în proiecte delirante, investitii pe atât de nemăsurate pe cât
erau de puţin rentabile, au contribuit la pauperizarea rapidă a ansamblului populaţiei, din
care două treimi sufereau de malnutriţie, iar jumătate nu mâncau suficient.
19
Revenind la
mijloacele de distrugere fizică a oamenilor care nu se conformau cerinţelor regimului şi
exterminare morală, depersonalizare, „obliterarea identităţii”, acestea se numeau „crearea
omului nou”, „naşterea omului comunist”, adică „întoarcerea la bestialitatea omului
cavernelor, a celui din comuna primitivă”.
20
Ca urmare a victoriei socialismului, de care am vorbit în rândurile de mai
sus, structura economică a ţării, caracterizată anterior de pluralitatea sectoarelor economice,
devenise unitară, fiind instaurate în întreaga economie naţională relaţii de producţie
socialistă. Cu această ocazie, s-au afirmat principiile socialiste in viaţa socială, după
posibilităţile şi gradul de dezvoltare a României din etapa respectivă. Instaurarea noilor
relaţii socialiste de producţie nu a insemnat o îmbunătăţire automată a situaţiei materiale a
clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare. Principiile socialiste de viaţă presupun o
dezvoltare armonioasă şi multilaterală, cum se afirma în acea vreme, a economiei. Ţara
noastră însă nu poate fi inclusă într-o asemenea categorie. Dupa douăzeci de ani de
16
ibidem, pag 30.
17
Varlam,Ion, Romania in 1989—Un caz de etnocid contemporan, Ed. Pampaedia, Bucuresti, 1999, pag 3.
18
ibidem, pag 9.
19
ibidem, pag 13.
20
ibidem, pag 25.
6
construcţie socialistă (la sfârşitul cincinalului 1961-1965), România sfârsea, din punct de
vedere economic, cu inceputurile anilor 1918.
21
În zilele noastre se consideră că România
se gaseşte în ce-a treia „revoluţie” pe calea dezvoltării (prima datând din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, iar cea de-a doua situându-se în perioada interbelică ). După cum
observăm, perioada comunistă nu se consideră a fi una de dezvoltare, ci, dacă nu de
stagnare, una de regres. Victoria deplină a socialismului, decretată odată cu încheierea
procesului de colectivizare a agriculturii, a deschis o „nouă etapă de dezvoltare a societăţii
socialiste romanesti”. Marea Adunare Nationala, pe atunci organul suprem al puterii de
stat, a adoptat la 20 august 1965 o noua Constitutie care fixa cadrul instituţional al noii
etape istorice.
22
A avut apoi loc o dezvoltare economică ce a fost concretizată în
prevederile planului cincinal 1966-1970, considerându-se că a dus la ridicarea eficienţei
economice pe o treaptă superioară din punct de vedere calitativ. S-au obţinut succese în
dezvoltarea forţelor de producţie, în perfecţionarea vieţii economice şi sociale, în creşterea
nivelului de trai al populaţiei. S-a ajuns, astfel, ca între 1965-1970 venitul naţional să
crească cu 45%, iar produsul social cu 51%. Dar aceste succese, pe planul intregii activităţi
economice, politice şi sociale, au fost însă de scurtă durată.
23
In mod paradoxal, după un început promiţător progresist de apropiere faţă
de Europa Occidentală, „noua conducere a întors roata, probabil inspirată de celebra
lozincă leninistă „un pas inainte, doi pasi inapoi”, tocmai de teama de a nu-şi periclita
poziţiile privilegiate de nomenclaturisti şi conducatori totalitari”
24
. Promisiunile pline de
speranta făcute de noul preşedinte al României în perioada 1965-1971, în numeroase
ocazii, au fost, ca de altfel multe altele de după această etapă, doar iluzii domatice. După
1971 se instaurează un cult al personalitatii nemaintâlnit în istoria românilor. Pe plan
economic, perioada 1965-1970 a fost cea mai rodnică, astfel încat la finele lui 1970,
România se infăţişa ca o ţară cu o „economie dinamică, sănătoasă, în plin proces de
modernizare”
25
. Cu toate acestea, economia a primit o lovitura dura, în momentul în care,
care toate că s-au luat măsuri de intensificare a eforturilor pentru împlinirea planului
cincinal 1976-1980, el nu a putut fi îndeplinit la o serie de indicatori cum sunt venitul
naţional, producţia industrială totală, producţia agricolă etc. Ca urmare, pentru prima dată,
21
Fagarasan,Gheorghe, op. cit., pag 119.
22
ibidem, pag 120.
23
ibidem, pag 121.
24
ibidem, pag 122.
25
ibidem, pag 123
Ricevi informazioni sui nostri servizi, sulle offerte e non perdere news e consigli su università e lavoro.
