Dezvoltarea fenomenului bursier in tarile din Europa Centrala si de Est

 4
 I.Tranziţia la  economia de piaţă a ţărilor din 
Europa Centrală şi de Est. Piaţa de capital şi rolul 
său în economia de piaţă. 
 
 
I.1. Tranziţia la economia de piaţă a ţărilor Europei Centrale şi de 
Est – premisă a dezvoltării fenomenului bursier 
Economia de piaţă este un termen care descrie o economie în care deciziile economice, 
cum ar fi stabilirea preţurilor bunurilor şi a serviciilor, sunt făcute într-o manieră 
decentralizată de către agenţii economici.  
Aceasta poate fi văzuta ca o abordare de jos în sus, în contrast cu o economie 
planificată, în care deciziile economice sunt luate la un nivel central, adică  o abordare de 
sus în jos. 
 Diferenţa cheie între economiile de piaţă şi economiile planificate nu stă neapărat în 
gradul de influenţă a guvernului, ci în modul cum se folosesţe influenţa respectivă.  
O vorba des utilizată în ţările din Centrul si Estul Europei, ţări care au cunoscut atât 
economia planificată şi care cunosc acum economia de piaţă, spune că într-o  economie 
planificată, cei care au puterea politică fac jocurile, pe când într-o economie de piaţă cei 
care au bani sunt cei care fac jocurile. 
Sub regimul socialist, sfera economică şi cea politică erau strâns legate. Nomenclatura 
era singura elită care guverna în politică şi economie. Proprietatea de stat şi planificarea 
centralizată, împreună cu puterea concentrată a elitei, a rezultat într-un control politic 
discreţionar al economiei. Tranziţia către economia de piaţă constă exact în dizolvarea 
acestor legături între politică şi economie şi în crearea a unui sistem relativ autonom. Pe 
lângă aceasta, consolidarea noii ordini economice presupune un nivel suficient de dezvoltat 
al structurii interne instituţionale, adică existenţa unui set de reguli clar definite şi general 
acceptate, care specifică drepturile de proprietate şi facilitează schimbul reducând prin 
existenţa sa costurile de tranzacţie. 
Nevoia de a pune bazele unei economii de piaţă de la zero, combinată cu moştenirea 
trecutului au făcut din reforma economică o întreprindere complicată. A ieşit la iveală aşa 
numitul "paradox ortodox" care se referă la două aspecte şi anume: 
 5
¾ Aşa cum s-a dovedit din alte episoade de privatizare din restul lumii, 
deetatizarea poate fi facută cu succes doar din partea statului şi de aceea 
presupune intervenţia unui stat puternic. 
¾ Consecinţa este că din această cauză dezetatizarea este confruntată cu probleme 
masive de criză de credibilitate legate de angajarea lor faţă de ţelurile declarate, 
pentru că reformatorii trebuie să pună în funcţiune intervenţii de stat care au ca 
scop terminarea intervenţiilor de stat. 
Din cauza acestei probleme de credibilitate, susţinătorii abordării de „laissez-faire” pun 
accent pe nevoia de a se face o distanţare dură faţă de trecut şi sunt împotriva acestei 
strategii de "adaptare fină". 
Reformatorii sunt puşi în faţa unei dileme: "terapia de şoc " sau "gradualism". În timp 
ce "gradualiştii" pun accent pe problemele ce rezultă dintr-o retragere prea rapidă a statului 
din economie, „radicalii" pun accent pe paradoxul ortodox şi pe probleme de credibilitate. 
Exact aceste dileme au dus la naşterea unor strategii neclare, chiar la oscilări între cele două 
opţiuni şi având ca rezultat diferenţele masive între marile capitole ale reformei care pot fi 
observate în ţările Europei Centrale şi de Est. 
Profesorul Valeriu Dornescu, în cartea sa, Bursele de valori şi mecanisme monetare , a 
sintetizat ca principale obiective
1
, în procesul de reformă economică, următoarele: 
¾ stabilitatea macroeconomică; 
¾ privatizarea economiei; 
¾ liberalizarea preţurilor; 
¾ dezvoltarea unei infrastructuri instituţionale corespunzatoare; 
Primul obiectiv cuprinde stabilizarea macroeconomică internă şi externă. Aceasta 
implică întărirea politicilor fiscale şi de credit la nivelul guvernului şi al întreprinderilor, 
precum şi redresarea dezechilibrelor create de surplusul monetar sau de marile pierderi 
bancare. 
Reducerea deficitului bugetar presupune în mod normal: limitarea accesului 
preferenţial al întreprinderilor publice la Banca Centrală pentru acoperirea pierderilor 
operative; sistarea investiţiilor în intreprinderile publice, cu excepţia finanţării lor prin credit 
comercial; reducerea subvenţiilor publice şi a inflaţiei. 
Cel de-al doilea obiectiv semnifică  crearea economiei de piaţă printr-o privatizare 
rapidă, chiar dacă aceasta se desfăşoară cu greşeli, cu scopul de a mări procentul participării 
                                                 
1
 Dornescu, Valeriu, Burse de valori şi mecanisme monetare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001, p 201 
 6
sectorului privat la PIB, reforma întreprinderilor şi restructurarea activităţilor subordonate 
lor. În acest sens, un prim aspect este clarificarea drepturilor de proprietate publică şi 
crearea unui sistem de control mult mai eficient în cadrul managementului firmelor de stat 
existente, în mare parte, prin privatizare rapidă, la scară naţională, asigurarea drepturilor de 
proprietate privată şi facilităţi privind dezvoltarea unor noi firme, care trebuie corelată cu 
procesul de desfiinţare a principalelor monopoluri. 
O strategie care sa realizeze liberalizarea preţurilor şi a pieţelor trebuie să-şi definească 
instrumente utile care pot conduce la: 
¾ Stabilizarea prin reducerea deficitului bugetului de stat, măsuri împotriva ratei 
mari a inflaţiei, şi prin aceasta stabilizarea ofertei de masă monetară şi a 
preţurilor; 
¾ Crearea economiei de piaţă printr-o privatizare rapidă, chiar dacă aceasta se 
desfăşoară cu greşeli, cu scopul de a mări procentul participării sectorului privat 
la PIB; 
¾ Cursuri de schimb stabile, pentru a favoriza investiţiile străine şi pentru a atinge 
un înalt grad de integrare în economia mondială. 
Celui de-al patrulea  obiectiv i se atribuie crearea unui cadru legislativ benefic 
dezvoltării economice , în crearea căruia instituţiile publice deţin un rol foarte important. 
Crearea şi consolidarea de instituţii sunt importante pentru economiile în tranziţie, pentru că 
acestora le lipsesc chiar şi instituţiile de bază care permit funcţionarea economiei de piaţă: 
regulile cu privire la comerţ, banca centrală şi un sistem de taxe.  
Dintre obiectivele enunţate , în opinia profesorului Valeriu Dornescu în lucrarea  sa 
„Bursele de valori şi mecanismele monetare”    „privatizarea economiei ar trebui să 
constituie obiectivul esenţial şi singurul de natură să asigure crearea mai rapidă a 
mecanismelor economiei de piaţă”
2
.    
Mişcarea către o economie de piaţa iniţiată în ţările Europei Centrale şi de Est în anii 
1990 consta în principal din pachete de reformă care vizau stabilizarea, liberalizarea şi 
privatizarea
3
. Stabilizarea avea ca scop reducerea inflaţiei, liberalizarea insemna încetarea 
controlului de preţ la majoritatea pieţelor de produse, cu scopul de a lăsa liber jocul cererii 
si ofertei să stabilească preţul şi nu deciziile politice. A treia etapă o constituie reforma 
întreprinderilor şi restructurarea activităţilor subordonate lor. Un prim aspect este 
clarificarea drepturilor de proprietate publică şi crearea unui sistem de control mult mai 
                                                 
2
 Dornescu, Valeriu, Burse de valori şi mecanisme monetare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001 p 201 
3
 Stoica, Ovidiu, Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital. Pieţe de capital emergente, Ed.Economică,2002 
 7
eficient în cadrul managementului firmelor de stat existente, în mare parte, prin privatizare 
rapidă, la scară naţională, asigurarea drepturilor de proprietate privată şi facilităţi privind 
dezvoltarea unor noi firme, care trebuie corelată cu procesul de desfiinţare a principalelor 
monopoluri. 
Anumite ţări ale Europei Centrale şi de Est au demarat reformele mai inainte decât 
toate celelalte ţări din acestă zonă. Polonia, Slovenia, Ungaria şi fosta Cehoslovacie au fost 
primele care au liberalizat preţurile şi pieţele, care au redus controlul asupra comerţului 
exterior, care au introdus convertibilitatea monedei şi care au iniţiat schimbări în structura 
proprietăţii. 
Printre ţările  cu reforme rapide, printre care Cehia şi Polonia,  aceste programe dure de 
stabilizare au dus la creşterea inflaţiei, şi iniţial la înrăutăţirea situaţiei generale, dar s-a 
ajuns relativ de rapid la reluarea creşterii economice. În celelalte ţări reformele s-au facut cu 
jumătate de măsură. Chiar dacă Bulgaria a introdus iniţial un pachet de reforme radical la 
începutul anilor 90, presiuni puternice anti-reformă au dus la o încetinire  a procesului în 
anii ulteriori. Similar, Romania a demonstrat un curs încet şi indecis în implementarea 
reformelor. 
Rezultatele privatizării erau diferite, în general datorită metodei de privatizare folosită. 
Privatizarea de tip voucher (pe baza de cupoane) care a fost la început folosită în republica 
Cehă şi Slovacă au dus la o schimbare rapidă în structura de proprietate a ţării respective. 
De exemplu, pe la mijlocul anilor 90, economia republicii Cehe a avut cea mai mare 
proporţie a proprietăţii private dintre ţările în tranziţie, ajungând de la 0 procente la 70 până 
în 1996
4
. Deopotrivă, tehnologia şi managementul, şi ca urmare productivitatea şi 
competitivitatea companiilor nou privatizate a rămas aproape neschimbată. 
Rezultatul acestei privatizări, numită şi privatizare fără restructurare a dus la o 
performaţă slabă a firmelor cehe, în special a băncilor. În Polonia şi Ungaria, pe de altă 
parte, privatizarea a fost de obicei precedată de restructucturare şi în cea mai mare parte a 
luat forma vânzării proprietăţii statului către investorii strategici.
5
 
În România privatizarea s-a facut  în masă prin trecerea la populaţie a maximum 60% 
din acţiunile a circa 4000 de societăţi comerciale de stat fapt  dezagreat de mulţi autori 
datorită  nerespectării echităţii sociale în distribuirea acestor titluri, costul ridicat al 
                                                 
4
 Lazarjan, George Bogdan. Investiţiile de capital strain si rolul lor in trecerea catre economia de piata in tari  
din Europa Centrala si de Est: teza de doctorat. Bucuresti: Editura ASE, 2005; p 23 
5
 Idem op.cit. p 25 ;