Nulitatea Casatoriei

UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 6
constituie continutul casatoriei, motivul determinant si necesar al incheierii 
acesteia.  
Mai mult decat alte institutii sociale, familia suscita polemicile si 
curiozitatea contemporanilor, fie ei oameni de stiinta din domeniul istoriei, 
filosofiei, psihologiei, sociologiei, biologiei, teologiei, demografiei sau 
dreptului, fie jurnalisti, fara sa mai socotim omul de pe strada. Aceasta 
multipla preocupare isi are justificarea in dimensiunile familiei. Astfel, 
familia este o realitate socio-istorica, prin comunitatea de viata dintre 
membri ei, uniti prin consangvinitate si rudenie. Ea reprezinta si realitate 
biologica, prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat si o femeie si prin 
procreare. De asemenea, fiind un grup social ai carui membri sunt legati prin 
raporturi de casatoriei, de rudenie si de adoptie si care traiesc impreuna, 
coopereaza economic si au grija de copii, familia este si o realitate 
sociologica. Ea constituie si o realitate juridica, datorita reglementarii de 
catre legiuitor, prin norme de drept, a relatiilor care se stabilesc intre membri 
unei familii.  
Pornind de la aceste realitati este aproape imposibila elaborarea unei 
definitii atotcuprinzatoare a notiunii de familie. Specificul fiecarei stiinte isi 
pune amprenta asupra continutului definitiei, asa incat vom intalni 
acceptiuni variate ale aceleiasi notiuni
2
.  
        
                                                          
2
 Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p.5, 2001  
 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 7
SECTIUNEA II  Notiunea de familie.  
 
Potrivit art. 44, alin. 1 din Constitutia Romaniei “Familia se 
intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe 
dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea 
copiilor.” 
Definitia data familiei in Dictionarul explicativ al limbii romane este 
urmatoarea: “Familia este o forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, 
si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora.”  
Cuvantul familie isi are originea in latinescul familia, -ae, care in 
dreptul roman reprezenta grupul de persoane libere si al sclavilor supusi 
puterii lui pater familias si care locuiau in acelasi domus. Uterior, prin 
extensie, cuvantul familie a devenit sinonim cu cel de gens, adica toti agnatii 
si toti cognatii. 
Astazi, in sens larg, familia reprezinta ansamblul persoanelor care 
sunt unite prin casatorie, filiatie adoptie si prin rudenia rezultata dintr-o 
descendenta cu un autor comun. Cu alte cuvinte familia grupeaza toate 
persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care 
exista o comunitate de sange sau una civila, precum si sotii acestora. In 
raport cu acest grad de cuprindere, familia se numeste patriarhala si este 
sinonima cu ceea ce romanii numeau gens. 
Pe de alta parte exista si un sens restrans al termenului de familie, 
care corespunde lui domus. Astfel, familia se limiteaza la soti si la copii lor 
minori. In aceasta aceptiune, familia este numita nucleara sau conjugala. 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 8
Cele doua acceptiuni ale notiunii de familie traduc etapele unei 
evolutii pe care cunoscutul sociolog francez Emile Durkheim (1858-1917) o 
numea “legea ingustarii continue a familiei ”
3
.  
Dictionarul de filosofie defineste familia ca “forma primara de 
comunitate umana care cuprinde un grup de oameni legati prin 
cosanguinitate si inrudire”. 
Dictionarul U.N.E.S.C.O. intelege prin familie “forma de comunitate 
umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii 
acestora prin relatii stranse de ordin biologic, economic, psihologic si 
spiritual. 
 
A. Perspectiva sociologica a familiei. 
 
In ceea ce priveste conexitatea dreptului familiei cu celelalte stiinte, se 
poate afirma ca cea mai stransa legatura se stabileste cu sociologia, deoarece 
aceasta din urma reprezinta barometrul social al reglementarii juridice a 
relatiilor de familie.  
Studiind familia ca o structura dinamica, definita, pe de o parte, in 
raporturile sale cu mediul social global, iar pe de alta parte, in raporturile 
dintre membrii ei, care isi modeleaza continuu relatiile si isi construiesc o 
existenta de grup, sociologia este martora trecutului, prezentului si a 
viitorului acestei institutii. 
Familia patriarhala, alcatuita din soti, copii, ascendenti (parintii 
sotilor, bunicii acestora etc.), descendenti si grupul de colaterali (frati, surori, 
unchi, nepoti, veri etc.), avea asigurata coeziunea prin autoritatea care, de-a 
                                                          
3
 Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p. 6, 2001 
 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 9
lungul timpului, fusese a lui pater familias. Se poate spune ca o astfel de 
familie este indreptata spre trecut, spre origini, fiind reflectata atat de fidel in 
planul dreptului la succesiune. 
Dimpotriva, familia nucleara isi gaseste utilitatea in istitutia casatoriei, 
cuprinzand cuplul si copiii, o astfel de familie este indreptata spre viitor, 
scopul ei fiind acela de a asigura educatia copiilor rezultati din casatorie. 
In secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea, in 
societatile europene sau de cultura europeana s-a generalizat sistemul 
familiei nucleare, in care sotul era principala sursa de venituri a familiei si 
exercita cea mai mare parte a autoritatii parintesti. Sotia se ocupa, in 
principal, cu gospodaria si depindea, din punct de vedere economic, de sot, 
iar copii minori erau ingrijiti in interiorul familiei. Numarul de copii era 
relativ mare si asigura inlocuirea generatiilor si cresterea demografica, rata 
divorturilor fiind scazuta. 
Acest tip de familie s-a impus ca un model normativ unic. Incepand 
cu deceniul al saptelea al secolului al XX-lea, familia nucleara traditionala a 
inceput sa inregistreze un regres. O cauza importanta a acestui declin o 
reprezinta cresterea ponderii femeilor in activitatile permanente extra-
familiale, aceasta imprejurare avand consecinte pozitive (cresterea 
independentei economice a sotiei si, prin aceasta, cresterea posibilitatilor de 
egalizare a pozitiilor de autoritate in cadrul familiei, posibilitatea sotiei de a 
avea o cariera sociala si profesionala care conduce la realizarea satisfactiei 
psiho-sociale a acesteia), dar si negative (diminuarea functiilor familiei, 
scaderea sub aspect afectiv a ingrijirii copiilor, a supravegherii acestora si a 
imbogatirii cognitive, diluarea vietii de familie). 
Treptat in cadrul familiei apar tensiuni si conflicte care au drept surse 
gelozia, alcolismul, violenta, opiniile diferite in legatura investirea banilor, 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 10
cu cresterea si educarea copiilor, precum si cu diviziunea rolului sotilor in 
familie. In ipoteza in care tensiunile si conflictele devin insurmontabile, iar 
sotii apreciaza ca relatiile de familie nu mai pot continua, casatoria se 
dizolva, la cererea unuia sau a ambilor soti, prin divort. De asemenea, se 
considera ca dobandirea de catre femei a drepturilor egale cu ale barbatilor, 
conferirea unui statut legal copilului din afara casatoriei, liberalizarea 
divortului, favorizarea legislativa a concubinajului reprezinta tot atatea cauze 
care au condus la ceea ce s-a numit criza familiei. 
Este vorba de o adevarata criza a familiei sau, pur si simplu, de o 
evolutie a institutiei familiei? 
Consideram ca ne aflam in fata unei evolutii a institutiei familiei, 
evolutie care a condus la aparitia unei noi forme de familie, familia 
monoparentala. Acest tip de familie reprezinta o unitate sociala constituita 
dintr-unul sau mai multi copii si un singur parinte, indiferent daca acesta este 
divortat sau separat in fapt, vaduv sau necasatorit. Se poate spune ca familia 
monoparentala exista de mult, ea fiind rezultatul mortii unuia dintre soti, al 
divortului sau al separatiei sotilor. Noutatea o reprezinta imprejurarea ca o 
femeie, de cele mai multe ori, alege deliberat sa aiba un copil cu sau fara 
paternitate stabilita, fie ca urmare a unei legaturi pasagere sau permanente, 
fie ca efect al unei inseminari artificiale. Monoparentalitatea nu apare ca o 
situatie definitiva, deoarece ea se poate transforma intr-un concubinaj sau 
intr-o casatorie, asa cum, dupa convietuirea intr-o asemenea uniune, de fapt 
sau de drept, persoana in cauza se intoarce la monoparentalitate. 
Conceptul de “familie monoparentala” surprinde una din directiile 
esentiale ale transformarilor inregistrate in domeniul familiei: posibilitatea 
ca cele doua tipuri de raporturi familiale – raportul conjugal, rezultat al 
incheierii casatoriei, si raportul parental, stabilit intre parinti si copii, 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 11
indiferent de existenta casatoriei – sa apara si sa functioneze separat unul 
fata de celalalt. 
 Afirmand normalitatea sociologica a unitatii constituite dintr-un 
parinte si copii sai, respectiv a existentei relatiei parentale independent de 
relatia conjugala, familia monoparentala elimina, in acelasi timp, si 
discriminarea ei fata de familia conjugala. In plus, acest concept exprima un 
nou mod de a privi un comportament care, pana acum, a fost considerat 
marginal sau chiar deviant, generator de tulburari psihologice si sociale. 
In Romania, familia monoparentala a devenit, mai intai, un obiect de 
cercetare sociologica, pentru ca, treptat, sa intre si in atentia politicilor 
sociale si legislative, fara sa existe, deocamdata, o reglementare juridica a 
acesteia. Sunt exemple in acest sens: modificarea legislatiei privitoare la 
divort, care a devenit mai flexibila, mai lejera, ceea ce a determinat si 
schimbarea reprezentarii sociale a divortului; adoptarea unor masuri de 
politica familiala si sociala pentru mamele necasatorite – centrele maternale 
si de consultanta pentru mame singure aflate in situatii dificile, prestatii 
familiale specifice adresate mamelor necasatorite - , in vederea asigurarii 
resurselor minime necesare traiului
4
.  
Etapa finala a evolutiei familiei reduce extrem aceasta institutie care 
devine menajul unei singure persoane. Acest stil de viata, frecvent intalnit in 
practica, poate fi rezultatul unei optiuni individuale. De asemenea, dupa 
desfacerea sau incetarea casatoriei, persoana divortata sau vaduva intelege sa 
duca o viata solitara. In multe state, menajul unei singure persoane, numit 
celibat, este descurajat prin politica demografica si chiar sociala (de 
exemplu, introducerea unei taxe de celibat, a unor impozite mai mari, 
restrictii in obtinerea de credite pentru locuinta sau in atribuirea unei 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 12
locuinte, piedici in cariera profesionala, excluderea de la posibilitatea de a 
deveni parinte prin procrearea medical asistata). 
“Legea restrangerii continue a familiei” nu este decat partial exacta, 
deorece, in acelasi moment si in aceeasi tara, pot sa existe mai multe tipuri 
sau modele de familie, pe care sociologii le numesc modele alternative de 
viata, cum ar fi menajul unei singure persoane, uniunea libera (coabitarea 
consensuala sau concubinajul), familia monoparentala, familia fara copii. 
Iata de ce se considera ca “legea restrangerii continue a familiei” trebuie sa 
se combine cu ceea ce reputatul jurist francez M. J. Carbonnier numeste 
“principiul pluralitatii tipurilor de familie”. Noua legislatie a Romaniei 
reglementeaza, prin cateva texte din diferite acte normative, aceste “tipuri de 
familie”
5
.   
      
 B.  Perspectiva juridica a familiei 
Nu exista ramura de drept in care nasterea normelor juridice sa nu 
depinda de aspecte politice, economice si morale. Referindu-ne la drepul 
familiei, putem enumera factorii care au influentat si influenteaza inca 
reglementarea juridica a relatiilor de familie: alegerile politice transformarile 
industriale si economice, urbanizarea sau ruralizarea intensiva, mobilitatea 
populatiei, descoperirile biologice si medicale, dezvoltarea sistemului 
securitatii sociale, influenta religiei, legislatia internationala. 
De asemenea, raportul lege-realitate este reciproc. Forma familiei si 
reglementarea ei nu depind numai de vointa statului sau de alte date 
economice, culturale etnice, geografice, ci, dimpotriva, realitatea determina 
                                                                                                                                                                             
4
 M. Jakota, Drept roman, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi , 1993. 
5
 Gabriela Lupsan, Dreptul familiei, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, p.6-9,  2001 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 13
in mod necesar, adaptarea reglementarii juridice. De exemplu unele legi, 
plecand de la realitate cotidiana, au largit sfera persoanelor care sunt incluse 
in familie. 
 Legiuitorul roman nu ofera o definitie unica si constanta a notiunii de 
“familie”. Folosita in diferite acte normative, aceasta notiune are un grad de 
cuprindere diferit, in functie de interesul care se urmareste a fi protejat
6
. 
           Notiunea de familie comporta discutii putand fi privita atat din punct 
de vedere sociologic cat si juridic.  
  In sens sociologic, familia, ca forma specifica de comunitate umana 
desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, care 
se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese sau intr-ajutorare. 
  Familia este o realitate sociala prin comunitatea de viata dintre soti, 
dintre parinti si copii, precum si dintre alte rude. 
 In cadrul relatiilor familiale apar aspecte morale, psihologice, 
fiziologice si economice intre cei care formeaza comunitatea de viata si de 
interese. 
Sociologii definesc familia in mod diferit, fiecare punand accentul pe 
unul sau mai multe aspecte privind structura si caracteristicile familei. 
A. Stanoiu si M. Voinea, dupa ce analizeaza diferite definitii date 
familiei din punct de vedere sociologic, sunt de parere ca: “familia este un 
grup social realizat prin casatorie alcatuit din persoane care traiesc impreuna, 
au gospodarie casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural 
biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul in 
fata societatii”.   
 Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-l gasim 
la alte categorii sociale. Avandu-se in vedere un anumit aspect al relatiilor de 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 14
familie, s-a spus ca familia este o realitate prin uniunea dintre barbat si 
femeie si prin procreatie. Luand nastere prin casatorie, familia incepe a fi 
formata din soti. Familia tipica este acea care este formata din parinti si 
copii.   
In mod obisnuit familia da nastere urmatoarelor raporturi: 
a) de casatorie, care constituie baza familiei; 
b) cele dintre soti ce constituie efectele castorieie;  
c) cele dintre parinti si copii ce sunt rezultatul raporturilor dintre soti; 
d) cele dintre alte persoane care mai fac parte din familie.  
Sociologii disting familia  simpla sau nucleara, formata din parinti si 
copiii lor necasatoriti, si familia extinsa sau  larga, formata si din alte 
persoane decat in primul caz. In sens restrans, familia, ca nucleu social 
elementar, cuprinde pe soti si pe descendentii necasatoriti ai acestora. 
Aceasta familie, structurata pe doua generatii, a luat locul familiei 
traditionale, structurata pe mai multe generatii, exista in societatile cu 
economie nedezvoltata, rurala.  
In sens juridic, familia desemneaza grupulde persoane intre care 
exista drepturi si obligatii, care izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv 
adoptia), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie. In acest 
inteles, familia este o realitate juridica prin reglementarea ei de catre lege
7
.  
Notiunea sociologica si cea juridica de familie, in mod obisnuit, 
coincid, se suprapun. Sunt, insa, situatii in care aceasta corespondenta nu 
exista. Astfel, in cazul desfacerii casatoriei prin divort relatiile de fapt, in 
sens sociologic, inceteaza intre soti, deoarece nu mai exista intre ei 
comunitate de viata si interese, dar unele drepturi si obligatii, deci relatii de 
                                                                                                                                                                             
 
7
 I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Edit.All Beck, 2000 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 15
familie in sens juridic, continua sa existe (de exemplu cele privind 
intretinerea, dreptul la nume, bunurile comune daca acestea nu au fost 
impartite la desfacerea casatoriei).  
In unele cazuri, raporturile juridice ale familiei exista in afara familiei 
considerata din punct de vedere sociologic. Astfel, daca fratii se casatoresc si 
fiecare isi formeaza propria familie, ei continua sa fie legati prin raporturi de 
familie juridice (de exemplu, obligatia de intretinere), desi ei apartin unor 
familii, in sens sociologic, diferite. 
Pe de alta parte, raporturile care se stabilesc intre concubini, care – in 
anumite limite – au o comunitate de viata si interese, nu se exprima si in 
raporturile de familie juridice deoarece, potrivit art.1 Codul familiei: “ In 
Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina prin masuri 
economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei”.  
 Ocrotirea casatoriei si familiei se realizeaza nu numai cu ajutorul 
normelor Dreptului familiei, ci si cu ajutorul altor norme juridice, ceea ce le 
confera statutul de institutie
8
.  
                                                                                                                                                                             
 
8
 A. Pricopi, Casatoria in dreptul roman, edit. Lumina Lex, p.14 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 16
 
SECTIUNEA  III         Familia si casatoria din perspectiva istorica 
 
In epoca clasica, familia romana, avand baze patriarhale se axa in 
jurul puterii lui pater familias, ea neevocand ideea de descendenta stricta 
prin procreere, ci aceea de pater manus care se exercita asupra intregii 
familii nascuta nu numai prin casatorie, ci si prin rudenie pe cale barbateasca 
(familia agnatica sau civila). Ulterior, o data cu diminuarea puterii lui pater 
familias, in locul rudeniei agnatice, se impune definitiv rudenia de sange 
(cognatio) atat pe linie masculina, cat si pe linie feminina. Cat priveste 
casatoria, daca la inceput a fost cunoscuta doar casatoria sine manu, ulterior 
dupa razboaiele puternice, s-a impus si casatoria cum manu (fara putere 
parinteasca) sotia pastrandu-si legaturile de rudenie cu vechea familie, 
singura conditie a incheierii ei fiind afectatio matrimonii (dorinta de a se 
casatori) si honor matrimonii (convietuirea matrimoniala). Raportat la 
dreptul roman, peregrinii obisnuiti, neavand de principiu ius conubi, nu 
puteau sa incheie o casatorie. Puteau insa sa se casatoreasca potrivit 
dreptului lor autohton, fara insa a produce efecte sub aspectul legislatiei 
romane. Si aceasta numai daca nu faceau parte din categoria peregrinilor 
deditici, pentru ca acestora le era permis sa se casatoreasca numai dupa 
dreptul popoarelor (ius gentium). O casatorie romana se putea realiza si intre 
un cetatean roman si o peregrina, dar numai daca aceasta primise ius conubi, 
in caz contrar, casatoria nu era recunoscuta, iar copii nu primeau cetatenie 
romana, neintrand sub puterea parinteasca in sensul legii romane. Asadar, 
copiii urmau situatia juridica a mamei peregrine. Aceeasi situatie era si in 
cazul femei latine. Aceste aspecte juridice rezulta cu prisosinta din 
diplomele militare ale Daciei prin care imparatul acorda multor militari, 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 17
lasati la vatra, nu numai cetatenia romana (pentru cei care nu o aveau), dar si 
dreptul femeilor peregrine cu care convietuiau de a se casatori cu ei, dupa 
legea romana. Lege Micia prevedea ca daca o cetateana romana se casatorea 
cu un peregrin, casatoria nu era valabila si copilul dobandea situatia precara 
a tatalui. 
Numai in cazul in care dintr-o eroare scuzabila din partea barbatului, 
privind conditia de cetatenie romana a femeii, se realizeaza casatoria si era 
valabila si sotia dobandea cetatenie romana, iar copiii urmau conditia tatalui. 
 Sclavii nu puteau sa se casatoreasca, dar uniunea lor naturala 
(contubernium) era ocrotita de legea romana, pentru importanta lor 
economica. Contubernia intre sclavi si femei libere avea drept consecinta 
conditia de om liber a progeniturii, pozitia tatalui avand relevanta numai in 
cazul casatoriilor legitime
9
.  
 
Familia.  
Familia reglementata de cutuma feudala avea trasaturile familiei 
lastar, determinate de ocupatiile pastoral-agrare ale romanilor din epoca 
prefeudala. Patriniara si patrilocala, familia traditionala impunea copiilor, 
dupa casatorie, sa se mute in propria lor gospodarie, cu exceptia ultimului 
nascut, ce ramanea in casa parinteasca. 
 Tot trasaturi specifice familiei vechi romanesti, sunt: regula varstei 
mai mari a sotului, pastrarea ordinii varstei in contractarea de catre copii a 
casatoriilor, unele ramasite de matriarhat si unele ramasite ale cumpararii si 
rapitului fetelor. In conceptia romaneasca, ca si a altor popoare, casatoria era 
o componenta a ciclului vietii, obligatorie, asemenea mortii. Din punct de 
                                                          
9
 Istoria statului si dreptului romanesc, Florin Negoita, Edit. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000 
 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 18
vedere juridic, casatoria era reglementata de regulile canonice ortodoxe, 
populatia romaneasca practicand ritul greco-oriental. Considerata o taina 
(sacramentum), casatoria cadea sub incidenta legii canonice, lege care de 
altfel reglementa toate raporturile familiale. Fara a o reglementa sub aspect 
juridic, dreptul cutumiar insa o inconjoara cu anumite solemnitati sociale 
menite sa-i constate existenta si consecintele juridice ce decurgeau din ea. 
Casatoria era precedata de logodna, care aveau valoarea unei “promisiuni de 
casatorie”. 
 Logodna se incheia, de obicei, prin intermediul parintilor baiatului, 
care trimiteau “petitori” la familia fetei pentru a se incredinta ca acestia din 
urma sunt de acord cu incheierea casatoriei. Daca interventiile aveau succes, 
logodnicul, rudele sale si petitorii, se prezentau la casa fetei si, simuland in 
mod alegoric o vanatoare pe urmele unei caprioare (logodnica), intrebau 
daca nu era ascunsa undeva in casa.  
 Logodna, avand valoarea unei promisiuni de casatorie, se desfasura in 
fata preotului (sau a episcopului) si cu incuviintarea domnului, daca era 
vorba de o fata de boier, sau, in regiunile unde traditiile patriarhale se 
pastrau mai puternic, inaintea “oamenilor batrani inconjurati de rude. 
 Cu aceasta ocazie se schimbau inelele, urma o petrecere, iar uneori 
logodnicul dadea fetei sau familiei acesteia o suma de bani care avea 
valoarea unei “arvune”, menita sa chezasuiasca incheierea casatoriei. De 
aceea daca logodna se desfacea si, in consecinta, casatoria nu mai avea loc, 
arvuna trebuia sa fie restituia
10
. 
In conceptia feudala, casatoria nu era un contract, ci o stare de fapt, 
asemenea casatoriei sine manu la romani, ce producea importante consecinte 
                                                          
10
 Emil Cernea, Istoria Statului si dreptului romanesc, Editura Luminalex, Bucuresti, 2000. 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 19
juridice. Pana la incheierea casatoriei, logodnicii obisnuiau sa se vizite, sa 
discute planuri de viitor si conditiile materiale ale viitoarei uniuni
11
. 
Dreptul cutumiar nu stabilea nici varsta pubertatii si nici a nubilitatii; 
viitorul sot urma sa fie mai in varsta decat sotia, norma obisnuita la 
populatiile cu indeletniciri pastorale si agricole, iar tinerii obisnuiau sa se 
casatoreasca de timpuriu.  
Casatoria se incheie prin vointa partilor, dar asentimentul partilor era 
necesar. Cand acesta lipsea, mirele “rapea” mireasa, fapt al carui ecou s-a 
pastrat pana tarziu in poezia populara si in unele cutume care au persistat 
chiar si in oranduirea burgheza.  
In Transilvania, in regiunea Muntilor Apuseni, s-a folosit pana in 
preajma zilelor noastre obiceiul, de care aminteste Herodot: incheierea 
casatoriei prin cumparare cu ocazia unor adunari periodice ale populatiei 
locale. 
 
Impedimente la casatorie.  
 
Casatoria nu se putea incheia daca intre viitorii soti existau unele 
impedimente ca: rudenia, fie naturala, care se intindea pana la al saptelea 
grad, fie spirituala, ce rezulta din botez intre nas si rudele de sange ale 
finului, sau prin alianta- in acest caz se acordau unele derogari. 
 Casatoria reglementata de dreptul cutumiar, nu cerea formalitati ad 
solemnitatem, din punct de vedere juridic, deoarece, religia ii dadea 
valabilitatea; existenta casatoriei putea fi dovedita prin “serbarea nuntii”, o 
ceremonie laica. 
                                                          
11
 Adrian Pricopi – Dreptul familiei – Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004; 
 
UNIVERSITATEA SPIRU HARET – FACULTATEA DE DREPT 
 20
 Dota putea avea ca obiect atat bunuri mobile, cat si bunuri imobile si 
in special mosii. Dota constituia la clasele posedante o obligatie, se pare 
naturala a tatalui, pe care acesta putea s-o indeplineasca si dupa casatoria 
fetei, iar daca acesta murea fara sa fi constituit, obligatia trecea la 
mostenitorii sai directi, adica fratii fetei. 
Bunurile dotale deveneau proprietatea sotiei. De aceea, femeia putea 
face in timpul casatoriei diverse acte de dispozitie cu privire la bunurile pe 
care le primise ca dota.  
 Dependenta care decurgea din incheierea casatoriei, mai ales in 
privinta puterii maritale si paterne, se materializeaza in numele pe care il 
primea sotia.
12
.  
                                                          
12
 Istoria statului si dreptului romanesc, p.75-77, Florin Negoita, Editura Fundatiei Romania de Maine, 
Bucuresti, 2000 
   
12.
 Adrian Pricopi, Dreptul familiei, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p.18