6
Odată cu Putin, Moscova şi-a reafirmat ambiţiile de superputere, generând astfel multe
tensiuni într-o lume nouă. Totoadată s-au cristalizat şi noi şcoli de gândire, care
influenţează politicile Kremlinului. Principala preocupare a geopolitice ruse este
recuperarea teritoriilor pierdute după crahul URSS, numită şi „vecinătatea apropiată”.
Cele mai semnificative curente din geopolitica Rusiei, care îşi exercită influenţa în sfera
puterii, sunt reprezentate de Alexander Dughin, Dimitri Trenin şi Ghenadii Ziuganov.
Această lucrare se va axa pe teoriile primului şi anume pe lucrarea sa „Bazele
Geopoliticii” în care Dughin îşi expune punctul de vedere asupra spaţiului Eurasiatic şi
ceea ce este mai important- Rusia de astăzi, în politica externă, urmează tezele sale.
Dughin este cel mai reprezentativ lider al curentului conservator din gândirea
„expansionistă” a Rusiei. Actual acesta este liderul mişcării conservatoare „Eurasia”.
Acesta este vădit preocupat de viitorul geopolitic al Eurasiei şi de rolul Rusiei în această
zonă de „vecinătate apropiată”.
Renaşterea gândirii geopolitice reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene din
Rusia post-sovietică. Liberalii, expansioniştii, civilizaţioniştii, şcoala geo-economică şi
şcoala stabilităţii formează cele mai reprezentative şcoli geopolitice de la Moscova,
influenţând atât discursul publi, cât şi deciziile strategice ale Kremlinului.
Uniunea Europeană la rândul ei cunoaşte, la începutul noului mileniu, cea mai drastică
transformare de la formarea acestui organism, extinderea geografică spre Estul
continentului prin aderarea a 12 state, în două etape- 2004 şi 2007. Extinderea UE a
echivalat şi cu expansiunea blocului militar NATO, fapt ce a nemulţumit Rusia. Cel mai
important lucru este că aceste state toate au aparţinut de Tratatului de la Warşovia, adică
blocului socialist, iar tranziţia prin care acestea au trecut le-a impus un nou regim pro-
occidental cu direcţii şi valori noi.
În această lucrare voi încerca să abordez principalele aspecte ale dispute economice şi
în special energetice dintre Rusia, pe de o parte, şi Europa Occidentală (însoţit de o
analiză a relaţiei cu SUA), pe de alta. Evenimentele de astăzi, indiferent pe ce punct al
globului se desfăşoară, ne afectează şi pe noi, mai ales că poporul român „ca de obicei”
este prins la mijlocul dintre două superputeri. Aderarea României la Alianţa Nord
Atlantică cât şi obţinerea statutului de membru al UE în 2007, creează premise pentru
transformarea acesteia într-o putere regională. Mai trebuie luat în considerare şi faptul că
7
România este ţara cu cea mai mare ieşire la Marea Neagră, din UE, iar această zonă este
una de interes maxim pentru strategii Occidentali, atât militar cât şi ca sursă de
alimentare cu petrol şi gaz.
8
2 ALEXANDER DUGHIN ŞI TEORIILE SALE
2.1 ŞCOLILE ŞI TEORIILE GEOPOLITICE MODERNE. (a doua jum. A sec.20)
Monumentala lucrare “Bazele Geopoliticii” l-a propulsat pe Alexander Dughin drept
principalul avocat al expansionismului Rusiei post-sovietice. Pentru Dugin, centrul lumii
este Eurasia, zonă pe care o defineşte ca fiind formată din Europa, Asia şi Orientul
Mijlociu. Dacă Eurasia este centrul lumii, Rusia trebuie să fie - în concepţia lui Dugin -
centrul Eurasiei. Lucrarea sa reintroduce unele teme ale geopoliticii clasice, în contextul
Rusiei post-sovietice. La sfârşitul sec. XIX, şi începutul sec. XX, autori ca Halford
Makinder si Klaus Haushofer au exprimat o serie de teorii privind spatiul politico-
geografic, pe care Dugin le reia. Aşa cum este teoria potrivit căreia cel care va stăpâni
Eurasia, va stăpâni practic, întreaga lume. Potrivit lui Dugin, toate marile puteri au avut
ambiţia de a domina Eurasia, fără altă concurenţă (SUA constituie doar exemplul cel mai
recent). După Dughin, “Rusia - ca pozţie geografică, experienţă în zonă şi resurse - este
cea mai îndreptăţită să participe la această competiţie pentru putere cu SUA”
1
.
Decăderea tratatului de la Warşovia şi a URSS-ului a însemnat victoria sistemului
atlantist (Occidental) şi a strategiilor sale înfăptuite pe parcursul sec.20. Vestul caştigă
războiul rece în detrimentul Estului. Geopolitic acest lucru Dughin explică astfel:
Lupta dintre blocul sovietic şi NATO a fost prima, în istorie, opoziţie dintre forţele
Uscatului şi Mării. Balanţa geopolitica al forţelor reflecta nu numai constanta ideologică
dar şi pe cea geopolitică.
„URSS ca Heartland, adică Eurasia, întruchipa ideocraţia de tip sovietic. Din punct de
vedere geografic, aceasta a reprezentat un „Spaţiu Uriaş” destul de integrat cu resurse şi
armament strategic colosale. Principalele atuuri ale URSS-ului au fost înclinaţiile
„cultural funcţionale” ale populaţiilor de pe teritoriile sale, cât şi prezenţa unor teritorii
greu accesibile, care permiteau formarea unor puncte tehnologice de apărare.”
2
Însa o mare problemă pentru Heartland a reprezentat-o întinderea imensă pe uscat (greu
de apărat spre deosebire de mare), altă problemă a fost relieful dificil din unele regiuni
1
Dughin, Alexandr, “Osnovi Geopolitiki(Bazele Geopoliticii)” , Ed. Arctogheia, Moscova, 2000, cap.1.
2
Idem.
9
care nu permitea răspandirea resurselor militar-startegice, economice, intelectuale şi de
producţie egal pe întreg teritoiul său.
Interesant este şi Teoria lui J.Părvulesco pe care Dughin o readuce în prim plan: „istoria
omenirii este istoria Puterii. Pentru accesul la putere luptă diferite organizaţii semi-
secrete, ciclul de viaţă al cărora este mai mare decat ciclul dinastiilor obişnuite sau
ideologiilor existente. Aceste organizaţii, intrate în istorie sub diferite nume, sunt
identificate ca „ordinul atlantiştilor” şi „ordinul euroasiaticilor”. Între aceste ordine are
loc o luptă lungă dusă de Papi, patriarhi, regi, diplomaţi, bogătaşi, revoluţionari,
cercetători, oameni de arta etc.”
3
După parerea lui Părvulesco principalul scop al euroasiaticilor este organizarea unui bloc
european continental Paris-Berlin-Moscova. Astfel etapa actuală istorică este culminantă
în lupta geopolitică ce s-a desfăşurat pe parcursul a mai multe secole. El prevede
formarea unui bloc continental imens „Imperiul Euroasiatic de sfârşit”, iar apoi bătălia
finală cu „Imperiul Atlantiştilor”.
Atât teoria lui Dughin sau cea a lui J.Părvulesco sunt menite să combată teoria
„atlantistă” a lui J.Attali :
Geopoliticianul francez consideră că viitorul va fi dominat de ideologia liberal-democrată
şi a sistemului economic de piaţă, iar realităţile geopolitice anterioare cedează
primplanul. Dualismul geopolitic se schimbă. Lumea primeşte o nouă structurare, bazată
pe principiile „geoeconomiei”. Acest concept este un nou in geopolitica mondialistă care
nu prevede ca fiind prioritate factorii culturali, geografici, ideologici, etnici, religioşi
etc.în abordarea geopolitică, importantă este realitatea economică în relaţia cu spaţiul.
Totul se reduce la cele regiuni unde se află cele mai mari burse de valori, resurse
naturale, centre de informare, centre mari de producţie.
Abordarea geoeconomică a lui Attali evidenţiază trei mari centre economice care în
Lumea Unită vor deveni centrele noilor spaţii economice.
1 Spaţiul American care va îngloba ambele Americi într-un spaţiu unic financiar-
industrial.
2 Spaţiul European, care derivă de la unificarea economică a Europei.
3
Idem.
10
3 Regiunea oceanului Pacific, zona noii „înfloriri economice” având câteva centre care
concurează: Tokio, Singapur, Taiwan etc.
2.2 GEOPOLITICA INTERNĂ RUSĂ.
Dughin consideră că Rusia aparţine principiilor de bază a întregii geopolitici. „Rusia
heartland este „axa geografică a istoriei”,
4
Uscatul. Rusia este Eurasia. Această
semnificaţie nu depinde de ideologii, orientări politice, specificul regimului: soarta sa
istorică, geografică şi geopolitică este continentalismul. În cazul Rusiei nu poate fi vorba
despre o alegere între Atlantism şi Eurasianism. Ea reprezintă Eurasia şi puterea
eurasiatică şi altfel nu poate fi. Refuzul de a juca acest rol se poate întampla doar în cazul
distrugerii sale fizice de pe harta pământului. Chiar şi în acest caz pe acelaşi teritoriu va
apărea o formaţiune politică nouă care va îndeplini funcţia de „axa geografică a istoriei.
Însă atâta timp cât Rusia există, ea ramâne axa vectorului eurasiatic la scară planetară”.
5
Chiar şi în cazul unui acord ideologic total cu atlantismul, doctrina militară rusă oricum
trebuie să identifice potenţialul inamic numarul 1 şi acesta este SUA şi lagărul Vestic şi
numai reieşind din asta să-şi construiască toată structura a forţelor armate. Iar asta, la
rândul său, va influenţa structura geopoliticii interne a Rusiei într-un sens mai larg.
Dughin consideră că Rusia post-sovietica are nevoie de un nou tip de reforme interne,
precum şi de făurirea unor alianţe noi. Pe plan intern, Dughin propune ca, în jurul
ortodoxismului, prin reforme, Rusia să creeze un stat multi-etnic şi multi-religios.
Cel mai semnificativ moment în realizarea specificului geopolitic al Ortodoxiei este
faptul că este vorba despre Biserica Estică. În cadrul graniţelor lumii creştine, până la
descoperirea Americii, geografic a coincis cu partea de nord-est al continentului
eurasiatic, cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, se vede clar o linie de demarcare dintre
spaţiul ortodox (pravoslav) şi cel catolic. „Această împarţire nu este o întamplare istorică.
Lumea ortodoxă este ataşat de Est spiritual şi calitativ, pe cand catolicismul este un
4
Idem. Cap.5
5
Idem.
11
fenomen caracteristic Vestului. În acest caz, chiar şi formulările teologice, care au stat la
baza scindării bisericilor în 1054, trebuie să aibă elemente de un caracter geopolitic.”
6
2.3 VIITORUL GEOPOLITIC AL RUSIEI.
Pe ideologul rus îl preocupă foarte mult viitorul Rusiei, viitor care în opinia sa depinde
foarte mult de acţiunile statului rus pe plan intern mai ales, cât şi extern. După opinia sa
ambele proiecte, existente la ora actuală- liberal şi cel sovieto-ţarist, zice Dughin
falimentare pentru Rusia şi poporul rus, deoarece primul presupune lichidarea treptată a
trăsăturilor ruseşti în noua eră cosmopolită a „sfârşitului istoriei” şi a „pieţei mondiale”,
al doilea proiect urmăreşte renaşterea naţiunii şi statului în acele condiţii şi structuri
istorice care a dus la crahul imperiilor ruseşti de odinioară.
McKinder consideră Rusia cea mai importantă putere a uscatului al erei moderne, care a
moştenit misiunea geopolitică a Imperiului Roman, a lui Alexandru cel Mare etc. Ea
reprezintă „axa geografică a istoriei”care trebuie să-şi înfăptuiască destinul său geopolitic
indiferent de factorii externi şi interni.
Pierderea statutului de imperiu înseamnă, pentru ruşi, sfârşitul participării lor la civiliza-
ţie, înfrangerea sistemului de valori spiritual şi cultural, dispariţia întregii ideologii
naţionale care a înviorat multe generaţii ale poporului rus şi care a dat forţa şi energia
necesară pentru fapte măreţe.
Viitorii fondatori al Noului Imperiu nu trebuie să lase transformarea Rusiei într-un stat
naţiune şi să combată acele forţe politice care vor să urmeze aceeaşi cale ce a dus la
destrămarea imperiilor precedente.
„Existenţa poporului rus ca un tot întreg organic şi istoric este lipsită de sens fără
construirea unui imperiu continental. Ruşii vor rămâne o naţiune doar în cadrul Noului
Imperiu. Noul Imperiu trebuie să fie eurasiatic, continental şi în perspectivă mondial.”
7
Legea de bază a geopoliticii, enunţată de McKinder, spune că în istorie are loc o luptă
permanentă între puterile continentale de uscat (bazate pe forma ideocrato-politică) şi
6
Idem.Cap 6, par.1
77
Idem. Cap 4
12
puterile mării (bazate pe structura economică de piaţă). McKinder numeşte teritoriile
ruseşti „axa geografică a istoriei”, acel spaţiu, în jurul căruia s-a format civilizaţia de
coastă Euroasiatică, influenţată de impulsurile cultural-politice de mare(externe) şi de
uscat (interne).
La Vest Noul Imperiu are un cap de pod reprezentată de Europa Centrală. Această
regiune este o formaţine firească unită strategic, cultural şi parţial politic. Etnic în acest
spaţiu intră popoarele fostului imperiu Austro-Ungar, Germaniei, Prusiei şi o parte din
teritoriile poloneze şi vest-ucrainene. Puterea centrală este Germania aici care controlează
tot acest conglomerat geopolitic. Capitala geopolitică a Europei Centrală trebuie
considerată Berlin, simbolul Germaniei- simbolul si centrul acestei formaţiuni. Teritoriul
Franţei este un component necesar al blocului euroasiatic în Vest, deoarece de acest
teritoriu depinde controlul asupra coastei Atlantice, şi implicit securitatea Noului Imperiu
la graniţele de Vest. Uniunea Franco-Germană este principalul atu al geopoliticii
eurasiatice în Vestul continental, condiţia principală este ca prioritare aici să fie interesele
Europei Centrale, anume independenţa geopolitică şi autarhia sa. Un asemenea proiect
este cunoscut ca „Imperiul European”. Integrarea Europei sub, egida Germaniei, perfect
se încadrează în proiectul eurasiatic şi este cel mai dorit proces în perspectiva unei
integrări continentale mai globale. Toate tendinţele spre unificarea europeană în jurul
Germaniei vor avea un sens pozitiv doar prin urmărirea unei condiţii- formarea unei axe
geopolitice şi strategice Moscova-Berlin. Europa Centrală nu dispune de suficient
potenţial politic şi militar pentru a obţine independenţa faţă de SUA. Numai Rusia poate
asigura Europa cu independenţă politică şi autarhie energetică. De asta Imperiul
European trebuie să se formeze în jurul Berlinului, aflată pe aceeaşi axă cu Moscova.
Relaţiile ruso-ucrainene, ruso-romaneşti, ruso-poloneze ar trebui, iniţial, privite nu ca
duale dar să implice şi un al treilea jucător Germania. Acelaşi lucru ar trebui s-o facă şi
Germania care în relaţia cu statele est-europene ar trebui să ţină cont şi de Rusia.
Deficitul tehnologic: una dintre cauze ale înfrângerii URSS-ului a constituit-o înapoierea
tehnologică în comparaţie cu ţările din sistemul capitalist. Astăzi ruşii încă mai suferă din
cauza acestui eşec, deoarece cu fiecare zi se creşte dependenţa industriei şi economiei de
patentele vestice, inovaţii etc. Unica soluţie în opinia lui Dughin este împrumutul de
tehnologii de la ţările europene dezvoltate şi cele din Asia, numai nu SUA, în schimbul
13
unor alianţe strategice şi accesul la resursele ruseşti. Astăzi în răspandirea resurselor
globale pe planetă există un anumit dezechilibru între cele patru zone din sectoarele
dezvoltate. Ţările Nordului (Rusia şi SUA) au acces la resurse şi sunt capabile să-şi
asigure autarhia resurselor. Alte două zone dezvoltate (Japonia şi Europa) resimt un
deficit major de resurse. În acest mod, controlul asupra zonelor sărace în resurse este
condiţionat de relaţiile cu celelalte două zone. Astfel poporul trebuie să aleagă între
capitalismul liberal, socialismul sovietic şi noua doctrină economică care îmbină
elementele pieţei cu cele ale planificării şi totodată se supune imperativului principal al
înfloririi naţionale şi securităţii statale (a treia cale). Această a treia cale insistă asupra
unei legături riguroase între muncă şi bogăţie(de exemplu rezervele de aur şi resursele de
petrol) atribuind sferei de consum şi circulaţiei mărfurilor un rol secundar. Realizarea
acestui deziderat trebuie să se realizeze bazându-se pe alte metode decât cele cunoscute.
Centralizarea trebuie să fie strategică şi politică, şi în nici într-un caz economic, asta
deoarece Imperiul va ajunge la o eficienţă economică maximă doar atunci când toate
componentele ei vor avea autonomie economică şi vor putea să se dezvolte liber şi
natural.
Compleatând cele spuse de A.Dughin mai sus consider importante rezultatele unui
sondaz realizat în Rusia. Asta pentru a înţelege că ruşii sunt un popor care are slabe
tangenţe cu cultura Occidentală. Iar cetăţenii Federaţiei Ruse preferă sistemul sovietic în
detrimentul celui capitalist. Majoritatea ruşilor (71 %) nu se consideră europeni, iar 65%
dintre ei nu ştiu ce înseamna democraţia. Acestea sunt rezultatele sondajului de opinie
"percepţia valorilor europene de către ruşi" realizat de Centrul UE-Rusia şi Centrul
Levada. Aproape jumatate dintre respondenţi sunt siguri că UE reprezintă o ameninţare
pentru independenţa financiară şi industrială a Rusiei, iar o treime dintre ei percep UE ca
pe un vecin şi un partener cu care trebuie întărite şi dezvoltate relaţiile pe termen lung,
scrie RIA Novosti. Aproape jumatate dintre participanţii la chestionar cred că Rusia poate
învăţa multe de la democraţia şi cultura occidentală, 30 de procente apreciază că
democraţia occidentală nu se potriveşte Rusiei, 27 la sută cred că democraţia nu a existat
niciodată în Rusia, în timp ce alte 30 de procente califică Rusia contemporană ca un stat
democratic. În plus, un rus din trei preferă sistemul de stat sovietic şi doar un sfert dintre
14
ruşi califică sistemul democrat ca fiind bun, iar alte 25 de procente nu sunt multumiţi de
actualul sistem. ( adaptat după Agentia "Rusia la zi" – 19 februarie 2007)
Ricevi informazioni sui nostri servizi, sulle offerte e non perdere news e consigli su università e lavoro.
