Fenomenul propagandei în sistemul de relaţii internaţionale

 4
largă de către clasa politică. În condiţiile stării social-economice dezastruoase, 
culturii politice joase a populaţiei, mass-media angajate, propaganda devine un mijloc 
eficace pentru asigurarea promovării politicii de stat.  
Astfel, existenţa problemei fenomenului propagandei în sistemul de relaţii 
internaţionale necesită a fi studiată. Cercetarea corelaţiei propagandei cu procesele 
internaţionale contemporane ne va permite să înţelegem mai bine natura acestui 
fenomen, impactul propagandei asupra desfăşurării relaţiilor internaţionale, să 
evidenţiem părţile ei pozitive şi negative, şi cum ea poate influenţa conştiinţa de masă 
a oamenilor atît în proporţiile unui anumit stat, cît şi în proporţiile mondiale. 
Necesitatea examinării problemei date ne va permite să stabilim rolul propagandei în 
procesul informării societăţii moldoveneşti, care reprezintă o parte componentă a 
comunităţii internaţionale, să studiem impactul ei asupra formării conştiinţei de masă 
a populaţiei Republicii Moldova, să analizăm propaganda prin prisma realităţii 
obiective a situaţiei politice interne a Republicii Moldova şi să încercăm să 
evidenţiem acele părţi ale propagandei care pot servi drept mijloace de promovare a 
intereselor naţionale ale Republicii Moldova. 
Gradul de cercetare a temei în literatura ştiinţifică. Fenomenul propagandei la 
etapa actuală prezintă un interes mare pentru cercetători în domeniu. Datorită 
complexităţii caracterului său, cercetării propagandei este atribuită o atenţie deosebită 
în literatura ştiinţifică, ea fiind analizată prin mai multe unghiuri de abordare: 
propaganda ca parte componentă a comunicării; raportul propaganda – mass-media, 
propaganda – regim politic, propaganda – interes politic, propaganda – psihologia 
maselor etc.; particularităţile propagandei în conflicte politico-militare; acţiunea  
propagandei în cadrul relaţiilor internaţionale etc.  
Suportul teoretico-ştiinţific al prezentei lucrări a derivat din obiectivul şi sarcinile 
ei. Fundamentul acesta l-au constituit, în primul rînd, studiile politologice occidentale  
 5
(G. Thoveron
1
, M. L. DeFleur şi S. Ball-Rokeach
2
, H.-P. Cathala
3
, V. Volkoff
4
, C.-J. 
Bertrand
5
 ş.a.), care au servit drept sursă teoretică pentru determinarea tendinţelor de 
dezvoltare a fenomenului propagandei ca parte componentă a comunicării politice. În 
al doilea rînd, au fost examinate studiile cercetătorilor în domeniul comunicării, care 
au activat în cadrul URSS şi care azi îşi desfăşoară activitatea în fostele republici 
sovietice (P. V. Kondrashov
6
,  M. I. Sculenco
7
, M. V. Shcondin
8
, M. V. Kiselev
9
, B. 
N. Bessonov
10
, V. Sorocenco
11
, O. V. Kraushkin
12
 ş.a ), care tratează propaganda din 
diferite unghiuri de abordare şi în corelaţie cu alte domenii (psihologia maselor, 
domeniul militar, securitatea, geopolitica etc.), care ne permit să determinăm 
impactul şi influenţa proceselor comunicaţionale asupra desfăşurării relaţiilor 
internaţionale. În al treilea rînd, au fost studiate lucrările cercetătorilor autohtoni în 
domeniul comunicării (A. Belostecinic
13
, C. Marin
14
, O. Nantoi
15
, V. Moraru
16
, D. 
Chirtoaca
17
 ş.a.), care reprezintă drept izvor teoretic pentru determinarea tendinţelor 
de dezvoltare a proceselor comunicaţionale în societate moldovenească şi prezintă o 
analiză a propagandei prin prisma realităţii moldoveneşti.  
                                                 
1
 Thoveron G. „Comunicarea politică azi”. –Oradea: ANTET, 1996. 
2
 DeFleur M. L., Ball-Rokeach S. „Teorii ale comunicării de masă”. –Iaşi: Polirom, 1999.  
3
 Cathala H.-P. „Epoca dezinformării”. –Prahova: ANTET XX Press, f.a.  
4
 Volkoff V. „Tratat de dezinformare: de la calul Troian la Internet”. –Bucureşti: ANTET, f.a.  
5
 Bertrand C.-J. „Deontologia mijloacelor de comunicare”. –Iaşi: Institutul european, 2000.
 
 
6
 Кондрашов П. В. «Система средств массовой информации и пропаганды: научные основы её 
функционирования». –Хабаровск: Хабаровская высшая партийная школа, 1975. 
7
 Скуленко М. И. «Журналистика и пропаганда». –Киев: Киевский Гос. Университет, 1987.  
8
 Шкондин М. В. «Организация СМИ и пропаганды». –Москва: МГУ, 1985.  
9
 Киселёв М. В. «Психологические аспекты пропаганды». martie 17, 2006. http://psyfactor.org/propaganda5.htm  
10
 Бессонов Б. Н. «Пропаганда и манипуляция как инструменты духовного порабощения». martie 17, 2006.   
http://psyfactor.org/propaganda2.htm  
11
 Сороченко В. «Принципы военной пропаганды». aprilie 6, 2006. http://psyfactor.org/propaganda3.htm  
12
 Краюшкин О. В. «Информационная безопасность и геополитика». aprilie 3, 2006. 
http://dvabop.narod.ru/public/kraushkin/krash_7.htm  
13
 Belostecinic A. „Procesul de comunicare şi rolul mass-media din Moldova în consolidarea colaborării interstatale şi 
interetnice”. //Moldova, România, Ucraina: bună vecinătate şi colaborare regională. /Coordonator V. Moşneaga, dr. 
hab., prof. –Chişinău: C.C.I.N. „Perspectiva”, 1998.  
14
 Marin C. „Practici mediatice falimentare: cazul Republicii Moldova”. //Mass-media în societăţile în tranziţie: realităţi 
şi perspective. /Coordonator V. Moşneaga, dr. hab., prof. –Chişinău: „Captes”, 2001. 
15
 Nantoi O. „Conflictul transnistrean şi codul de conduită a jurnalistului”. //Mass-media în societăţile în tranziţie: 
realităţi şi perspective. /Coordonator V. Moşneaga, dr. hab., prof. –Chişinău: „Captes”, 2001. 
16
 Moraru V. „Mass-media şi itinerarul integrării europene”. //Moldova între Est şi Vest: identitatea naţională şi 
orientarea europeană. /Coordonator V. Moşneaga, dr. hab., prof. –Chişinău: „Captes”, 2001.  
17
 Chirtoaca D. „Situaţia presei în Republica Moldova, 1994-2002”. aprilie 18, 2006. 
http://www.azi.md/investigation?ID=29513  
 
 6
Scopul şi sarcinile investigaţiei. Dat fiind faptul că rolul informaţiei în relaţiile 
internaţionale contemporane a crescut semnificativ, ea s-a transformat într-un factor 
important în interacţiunea dintre actorii procesului politic internaţional, lucrul pe care 
dorim să demonstrăm. Ca mijloc de influenţă şi manipulare informaţională este 
utilizată propaganda. Fiind folosită la scara largă în conflicte internaţionale, devenind 
o componentă necesară a campaniilor politice desfăşurate pe arena internaţională, 
fiind utilizată drept un instrument de influenţă şi de presiune (psihologică) în relaţii 
internaţionale şi în rînd cu metodele tradiţionale, propaganda fiind folosită drept ca 
un mijloc de promovare, realizare şi apărare a intereselor naţionale, noi propunem 
spre studiu fenomenul propagandei ca element indispensabil al sistemului de relaţii 
internaţionale.  
Astfel, obiectivul central al investigaţiei date rezidă în analiza şi cercetarea 
fenomenului propagandei în sistemul de relaţii internaţionale. Pentru atingerea 
obiectivului de bază a fost necesară fixarea atenţiei asupra următoarelor sarcini: 
ƒ Dezvăluirea esenţei noţiunii de sistem de relaţii internaţionale. 
ƒ Conceptualizarea teoretică a fenomenului de propagandă. 
ƒ Analiza fundamentelor generale ale propagandei. 
ƒ Cercetarea şi clasificarea metodelor propagandei utilizate în procesul 
comunicării. 
ƒ Stabilirea rolului mass-media ca instrument de influenţă în politica externă. 
ƒ Studiul fenomenului de propagandă în funcţie de regimuri politice. 
ƒ Analiza metodelor propagandiste utilizate în cadrul conflictelor 
internaţionale. 
ƒ Cercetarea propagandei externe în spaţiul informaţional moldovenesc. 
ƒ Stabilirea rolului şi impactului propagandei în desfăşurarea „conflictului 
transnistrean”. 
ƒ Determinarea utilităţii propagandei în elaborarea şi promovarea intereselor 
naţionale ale Republicii Moldova.  
 7
Baza metodologică a cercetării ştiinţifice. Viziunea problemei propagandei în 
sistemul relaţiilor internaţionale este sesizată prin prisma paradigmei realiste de 
abordare a relaţiilor internaţionale, propaganda fiind percepută ca instrument de 
influenţă şi de manipulare în interacţiunea actorilor internaţionali şi un mijloc de 
promovare a intereselor pe arena internaţională. Propaganda este văzută ca un 
instrument de realizare a unui şir de probleme specifice şi particulare, ci nu ca un 
mijloc de promovare a unor valori şi idei universale în scopul rezolvării problemelor 
generale a întregii umanităţi.  
În procesul cercetării ştiinţifice a fost identificată problema lucrării date: 
fenomenul propagandei în sistemul de relaţii internaţionale. Metoda de cercetare 
calitativă a fenomenului propagandei permite de a înţelege natura şi esenţa 
fenomenului, apariţia lui, de a evidenţia indicii calitativi ai propagandei. Analiza 
istorică a investigaţiei date ne permite să analizăm originile apariţiei şi să urmărim 
dezvoltarea propagandei ca fenomen al relaţiilor internaţionale prin prisma 
evenimentelor istorice. Analiza comparativă a fenomenului propagandei în sistemul 
relaţiilor internaţionale ne permite să evidenţiem şi să extragem trăsăturile comune 
ale propagandei în funcţie de situaţie în care se desfăşoară şi dezvoltare istorică a 
fenomenului dat. Investigaţia dată se bazează pe analiza informaţiilor oficiale 
(comunicate de presă ale instituţiilor oficiale de stat, ale misiunilor diplomatice, ale 
reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale; declaraţiile persoanelor oficiale de stat, 
partidelor politice, mişcărilor sociale ş.a.). Ele permit de a înţelege fenomenul 
propagandei drept un element indispensabil al procesului politic contemporan. 
Principiile metodei de cercetare cantitativă ne permit să analizăm propaganda prin 
dimensiunea cantitativă şi să evidenţiem indicii ei cantitativi. 
Originalitatea ştiinţifică a lucrării. Originalitatea lucrării de faţă constă în faptul 
cum este tratată tema dată. Există o consecutivitate în dezvoltarea temei, conţinutul 
lucrării fiind divizat suficient de detaliat ceea ce oferă o viziune logică, coerentă a 
lucrării date şi permite regăsirea rapidă a elementelor acesteia. Materialul este expus 
gradat, de la cunoscut spre necunoscut, de la general spre particular. Propaganda în 
 8
sistemul de relaţii internaţionale este privită sub diferite unghiuri de abordare: 
definirea propagandei, cercetarea fundamentelor generale şi metodelor propagandei, 
analiza propagandei în funcţie de regim politic şi utilitatea metodelor propagandei în 
conflicte internaţionale, cercetarea propagandei externe în spaţiul informaţional 
moldovenesc şi impactul ei asupra desfăşurării „conflictului transnistrean”. 
Propaganda este cercetată din punctul de vedere al utilităţii ei în elaborarea şi 
promovarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova.  
Volumul şi structura tezei. Din punct de vedere structural, lucrarea dată este 
alcătuită din trei capitole. Fiecare capitol este format din trei paragrafe.  
În capitolul I, paragraful 1 autorul analizează noţiunea de sistem de relaţii 
internaţionale, clasifică relaţiile internaţionale după tipologia sa şi stabileşte raportul 
dintre relaţii internaţionale şi fenomenul propagandei. În paragraful 2 autorul 
defineşte noţiunea de propagandă, analizează procesul de propagare, evidenţiază 
propaganda după tipologia sa. În paragraful 3 sunt analizate fundamentele generale 
ale propagandei şi sunt cercetate şi clasificate metodele propagandei în procesul 
comunicării.  
În capitolul II, paragraful 1 autorul vorbeşte despre utilizarea mass-media drept 
instrument de influenţă în politica externă şi influenţa tehnologiilor informaţionale 
asupra situaţiei afacerilor internaţionale. În paragraful 2 sunt evidenţiate  
particularităţile propagandei în funcţie de regimuri politice, în mod special, sunt 
analizate formele propagandei exercitate în regimurile democratice şi nedemocratice. 
În paragraful 3 autorul vorbeşte despre metodele şi tehnicile propagandiste utilizate în 
cadrul conflictelor politico-militare, impactul propagandei asupra desfăşurării 
conflictelor internaţionale, precum şi locul ei în reglementarea diferendelor.  
În capitolul III, paragraful 1 este analizată propaganda externă în spaţiul 
informaţional moldovenesc, impactul ei asupra formării opiniei publice în societatea 
moldovenească, influenţa propagandei externe asupra conştiinţei de masă a populaţiei 
Republicii Moldova şi cum aceasta se reflectă asupra rezolvării problemelor existente 
în societatea moldovenească. În paragraful 2 autorul stabileşte rolul şi impactul 
 9
propagandei în timpul desfăşurării „conflictului transnistrean”, în mod special sunt 
analizate tehnicile şi metodele propagandiste folosite de părţile aflate în diferend şi 
cum acestea au influenţat desfăşurarea conflictului de pe malul stîng al Nistrului. În 
paragraful 3 autorul încearcă să stabilească relaţia dintre propaganda şi procesele de 
elaborare şi promovare a intereselor naţionale şi să determină utilitatea propagandei 
în promovarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova. 
Volumul lucrării date este de 90 pagini. 
 
 10
CAPITOLUL I 
NOŢIUNI DEFINITORII AI FENOMENULUI DE PROPAGANDĂ ŞI 
SISTEMULUI DE RELAŢII INTERNAŢIONALE 
Fenomenul propagandei a existat întotdeauna. Propaganda în sfera activităţii 
umane a fost folosită încă din antichitate, dar a căpătat o amploare odată cu 
dezvoltarea tehnologiilor comunicaţionale. În sistemul de relaţii internaţionale 
propaganda este folosită pentru crearea imaginii statului pe arena internaţională şi 
contribuie la asigurarea încrederii din partea aliaţilor săi şi partenerilor potenţiali. Cu 
ajutorul mijloacelor de informare în masă se crează imaginea pozitivă a statului său 
atît în interiorul graniţelor sale cît şi pe arena internaţională, iar în caz de necesitate 
simţul antipatiei şi intoleranţei faţă de alte state. Deci, propaganda este folosită pentru 
promovarea intereselor, iar pe arena internaţională a intereselor naţionale, ceea ce 
face propaganda un element indispensabil al relaţiilor internaţionale. 
   
 11
 
Esenţa noţiunii de sistem de relaţii internaţionale  
 Noţiunea de „relaţii internaţionale” este introdusă în ştiinţă de către gînditorul 
englez J. Bentham (1748-1832), care o înţelegea ca comunicare dintre state. Ca 
urmare termenul a fost folosit de către jurişti şi însemna interacţiunea statelor în 
domeniul juridic.
18
 
Relaţii internaţionale – totalitatea raporturilor economice, politice, ideologice, 
juridice, diplomatice şi de altă natură dintre state şi sisteme de state, dintre clase, 
puteri sociale, economice, politice, organizaţii şi mişcări sociale, care acţionează pe 
arena internaţională, adică largo sensu – relaţii dintre naţiuni.
19
  
Relaţii internaţionale – totalitatea relaţiilor integraţioniste care formează 
comunitatea socială.
20
 
Majoritatea cercetătorilor în elaborarea definiţiilor noţiunii de relaţii internaţionale 
pornesc de la analiza participanţilor. Din punctul de vedere al sociologului francez R. 
Aron, „relaţii internaţionale – relaţii dintre subiecţi politici, avînd în vedere că această 
noţiune include polise greceşti, Imperiul Roman sau Egiptean, monarhiile europene, 
republici burgheze sau democraţiile populare... Accentul în conţinutul relaţiilor 
internaţionale este pus prioritar pe relaţii dintre state: astfel, o dovadă incontestabilă a 
relaţiilor internaţionale prezintă tratatele interstatale”.
21
 
Multitudinea teoriilor şi concepţiilor existente astăzi în ştiinţa teoriei relaţiilor 
internaţionale pot fi grupate în trei paradigme recunoscute: realistă (care include 
realismul clasic şi neorealism), liberală (idealism tradiţional şi neoliberalism) şi 
neomarxism, fiecare reeşind din percepţia sa a naturii şi caracterului relaţiilor 
internaţionale.
22
 
                                                 
18
 Цыганков П. А. «Теория международных отношений: Учеб. пособие». –Москва: Гардарики, 2003, p. 19. 
19
 Ibidem, p. 20. 
20
 Ibidem, p. 21.  
21
 Ibidem, p. 22. 
22
 Торкунов А. В. «Современные международные отношения». –Москва: Российская политическая 
энциклопедия, 1999. martie 10, 2006. http://mo.spb.ru/component/option,com_remository/Itemid,0/func,fileinfo/id,20/