Teoria Creaţionistă

ÎNCHEIERE


În urma cercetărilor efectuate am ajuns la următoarea concluzie: Teoria Creaţionistă, este teoria care fără de reţinere, poate, liber să concureze cu cea Evoluţionistă (în realitate, argumentele aduse ne demonstrează superioritatea netă, în comparaţie cu alte teotii de apariţie a lumii), dar din cauza că nu se poate de demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu, ceea ce nici odată nu va fi posibil, deoarece în Biblie Isus spune că nu oamenii îl descoperă pe Dumnezeu, ci El este acela care se descoperă oamenilor, Creaţionismul mai continuă să fie numit încă teorie, în caz contrar ea putea să fie un fapt real şi susţinută de toţi.
În primul capitol am analizat felul cum cele două mari teorii rivale (Evoluţionistă şi Creaţionistă) au evoluat dea lungul secolelor, cum au luptat între ele şi cum prin minciuni şi mari interese părtaşii teoriei dintâi au reuşit să se situeze pe primul loc, ba mai mult, să condamne aspru probabilitatea existenţei celei de-a doua, să introducă în sistemul de învăţământ monopolul lor, să interzică predarea ei în şcoli şi instituţii superiore de învăţământ, iar adepţii ei aspru criticaţi, fiind supranumiţi religioşi. Ar fi însă, mult mai corect, de-i numit astfel pe evoluţionişti, deoarece ei sunt acei care în mod conştient, cu prea puţine argumente numesc teoria lor ştiinţifică şi tot în acelaş mod îi descreditează pe toţi cei ce nu sunt de aceiaşi părere cu ei.
Din conţinutul primului capitol am văzut care sunt avantajele, dacă ambele teorii vor fi predate la acelaşi nivel în şcoli şi universităţi şi cât de periculos poate fi pentru societate monopolul uneia din acestea.
În cel de-al doilea capitol am prezentat doar o mică parte din argumentele existente în favoarea Bibliei ca un izvor istoric demn de apreciat, că aceasta este singura carte de acest fel, că întrece, atât cantitativ, cât şi calitativ orice lucrare din antichitate şi că acest fapt ar trebui să-l ia în considerare fiecare cercetător sau simplu cititor. Iarăşi avem de faţă aceeaşi ironie a istoriei: Biblia – cartea care a fost de-a lungul secolelor cel mai mult prigonită, arsă, condamnată, interzisă a ajuns să fie, de aceeaşi structură socială – intelectualitatea, în mod deschis apărată şi nu cred că aceasta are ceva legat cu religia, atâta timp cât adepţii ei se bazează pe argumente doar ştiinţifice.
Aceeaşi susţinere a obţinut-o şi Isus Hristos, care de asemenea a fost considerat doar o parte a religiei, o persoană mitologică şi mai mult nimic. În prezent, însă, nimeni din rândurile savanţilor nu poate nega existenţa în istorie a lui Isus. Rămâne o problemă, însă ne rezolvată – cine totuşi a fost El, un simplu om sau Dumnezeu. Şi de această dată am văzut că argumentele în favoarea divinităţii lui Isus sunt net superioare celor contrare. De fapt, întreg Creştinismul s-ar reduce la zero dacă am încerca să afirmăm că credem în existenţa lui Dumnezeu, dar nici de cum în divinitatea lui Isus, iar paragraful doi al celui de-al doilea capitol reprezintă încă un argument în favoarea aceasta. O mărturie vie în această favoare reprezintă viaţa fiecărui creştin adevărat, care ar putea afirma oricui, că viaţa lui este cu totul alta, în comparaţie cu cea de până a-şi încredinţa viaţa lui Isus, că din moment ce în viaţa lui, primul loc îl ocupă Isus, a devenit cu totul alt om, şi acest fapt îl datorează doar lui Hristos şi această schimbare nu are de a face nimic cu psihologia omului, ci cu experienţa de zi cu zi a fiecărui creştin.
Şi-n cele din urmă cel de-al treilea capitol aduce o parte din celelalte argumente ce ţin de arheologie şi din alte domenii ale ştiinţei (geografie, astronomie, fizică, filozofie etc.) care vin să confirme veridicitatea teoriei Creaţioniste.
Toate argumentele prezentate în lucrarea de faţă au un foarte mare suport în ştiinţă, cu o mare capacitate de convingere, problema principală, constând în aceea dacă persoana care le citeşte este pregătită din start să-şi schimbe părerile anterioare.