Dezmembramintele dreptului de proprietate

Dezmembramintele dreptului de proprietate


Sec\iunea I

Considera\ii generale privind dezmembrămintele
dreptului de proprietate

1.1. No\iune



Dreptul de proprietate este dreptul cel mai complet asupra unui lucru deoarece confer` titularului său toate cele trei atribute: posesia, folosin\a ]i dispozitia. El are un caracter absolut, [n sensul că se manifestă [n raporturile proprietarului cu ter\ii ]i un caracter exclusiv, [n sensul că numai proprietarul le poate exercita [n deplin`tatea lor.
Legea permite [ns` disocierea acestor atribute ]i repartizarea lor la titulari diferi\i, conform art. 479 C. civ., care dispune c` ,,poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosin\`, sau numai servitute”.
Rezult` deci c` dreptul de proprietate, dintre drepturile reale principale, este dreptul cel mai important, deoarece confer` titularului toate cele trei atribute, celelalte drepturi reale principale neconferind titularului lor dec@t doar unele dintre ele. Această ultimă ipoteza se int@lne]te [n situa\ia [n care atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de titulari diferi\i, astfel că se ajunge la dezmembrarea dreptului de proprietate, [n sensul că atributul dispozi\iei revine [ntotdeauna proprietarului, iar celelalte dou` atribute, respectiv posesia ]i folosin\a, sunt exercitate de alte persoane [n condi\iile stabilite de lege. Indiferent de maniera [n care are loc dezmembrarea dreptului de proprietate, atributul dispozi\iei va rămâne [ntotdeauna [n m@inile proprietarului, deoarece este singurul atribut a c`rui [nstrăinare duce la pierderea a [nsu]i dreptului de proprietate , celelalte atribute nefiind de natur` s` duc` la dispari\ia sa.
Se ajunge astfel la na]terea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun, respectiv dreptul de proprietate ]i un alt drept real, însă [n această situa\ie, ambele drepturi reale sunt limitate, [n sensul că dispozi\ia rămâne la nudul proprietar, iar celelalte dou` atribute apar\in titularulul dreptului real constituit.
Prin această separare nu se desfiin\eaz` dreptul de proprietate, dezmembrămintele fiind compatibile numai cu acest drept.

1. Aspecte istorice. {n dreptul roman, jura in re, denumite apoi jura in re aliena, erau drepturile constituite cu privire la bunul altei persoane. Altfel spus, titularul unui asemenea drept nu era proprietarul bunului. Servitu\ile constituiau cea mai important` categorie de jura in re aliena, fiind clasificate [n servitu\i prediale ]i servitu\i personale . Servitu\ile prediale erau constituite [n favoarea unei persoane ca proprietar` a unui imobil [n calitate de fond dominant, [n timp ce servitu\ile personale erau constituite [n favoarea unei persoane independent de calitate acesteia de proprietar` a unui imobil. {n categoria servitu\ilor personale erau incluse dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abita\ie ]i serviciilor sclavilor (operae servorum).
{n leg`tur` cu servitu\ile a ap`rut no\iunea de possessio juris, distinct` de posesia propriu-zis` (possessio, possessio corporis), f`c@ndu-se distinc\ia [ntre posesia drepturilor ca bunuri incorporale ]i posesia bunurilor corporale. În realitate, possessio juris era doar o intui\ie juridic` a posesiei ca stare de fapt corespunz`toare dezmembr`mintelor dreptului de proprietate, av@nd [ns` ca obiect tot un bun corporal .

2. Conceptul modern de dezmembr`minte ale dreptului de proprietate privat`. {n dreptul modern [ns`, drepturile asupra bunului altuia au [nceput s` fie privite nu numai [n rela\ie cu bunul care forma obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, ci [n rela\ia direct` cu dreptul de proprietate respectiv. Aceast` nou` perspectiv` a condus la no\iunea de dezmembr`minte ale dreptului de proprietate privat`. Drepturile reale asupra bunului altuia, jura in re aliena, sunt rezultatul dezmembr`rii atributelor care intr` [n con\inutul juridic al dreptului de proprietate. Cu privire la acela]i bun se exercit` mai multe drepturi reale.
Dreptul de proprietate, ca drept complet, care include [n con\inutul s`u juridic plenitudinea atributelor posesiei, folosin\ei ]i dispozi\iei, este divizat [n mai multe drepturi reale. Fiecare dintre aceste drepturi reale include [n con\inutul sau juridic unele dintre atributele care formau continu\ul juridic al dreptului de proprietate ini\ial.
Proprietarul ini\ial p`streaza [ntotdeauna o parte din atributele dreptului de proprietate. El se [nf`\i]eaz`, de regula ca